Se plimbau pe marginea drumului când au găsit o mașină abandonată, cu geamurile sparte, dar când s-au apropiat de ea și au văzut ce era înăuntru, și-au anunțat de urgență părinții. Uite ce era acolo

Uneori știi când ceva nu este în regulă. Iar acest sentiment se dovedește a fi corect de cele mai multe ori. Exact așa a fost și când doi adolescenți dintr-un sat din Pennsylvania au găsit o mașină de teren cu ferestrele sparte, într-o zonă împădurită. Nici prin cap nu le trecea cât de important va fi ceea ce urmau să facă. Mașina a fost direcționată și blocată într-o zonă în care mașinile nu ajung de obicei. Iar faptul că ea era vandalizată, le-a atras atenția celor doi băieți, așa că au început să investigheze. Au intrat în mașină și au văzut un card de fidelitate de la un supermarket pe care scria „Edwin Kosik”. Primul gând a fost să afle cine este omul din spatele acestui nume scris pe card.

La o simplă căutare, băieții au aflat cine era posesorul acelui card: un judecător în vârstă de 92 de ani, care a fost dat dispărut de două zile. Adolescenții au plecat atunci acasă și le-au povestit părinților ce au văzut în urmă cu puțin timp. Părinții au chemat imediat poliția, iar băieții au mers cu oamenii legii ca să le arate drumul. Nu departe de locul în care fusese abandonată mașina, politiștii au găsit omul pe care îl căutau. Chiar dacă s-a pierdut prin pădure în urmă cu două zile, bărbatul părea să fie într-o stare bună. La doar o zi după ce a fost găsit, o furtună mare a inundat zona în care a zăcut bătrânul. Bărbatul se poate numi norocos, căci cine știe ce s-ar fi întâmplat cu el dacă băieții și polițiștii nu dădeau de urma lui. Priviți imaginile și vedeți cum tinerii Joe Delvecchio de 18 ani și Alec Yanisko în vârstă de 15 ani au devenit eroi de toată lauda în comunitatea în care trăiesc!

Filed under: Generalitati

Această femeie s-a deghizat și s-a dus direct la grădinița fiul ei, toată lumea a râs de ea, dar când au aflat motivul pentru care a făcut asta, au început să plângă, uite de ce umbla îmbrăcată așa

Indiferent de situație, atunci când ai copii, aceștia nu trebuie să ducă lipsa niciunuia dintre părinți. Dar se întâmplă, uneori, ca lucrurile să nu se întâmple exact cum ni le imaginăm ori cum ni le dorim și trebuie să facem față realității. Același lucru l-a făcut și această mămică, cu doi copii. Realitatea faptului de a fi părinte singur nu poate fi înțeleasă de cei care își cresc împreună copiii. Trebuie să fii și mamă și tată sau tată și mamă, după caz, ca să te ocupi de mesele copiilor, de școală, de educație, de un job care să le asigure măcar un trai decent. Whitney Kittrell este singură de trei ani, iar de atunci crește tot singură cei doi copii. Scopul tinerei este să le arate copiilor că sunt iubiți necondiționat și face tot posibilul să aibă amintiti frumoase împreună.

„Mi-am promis mie însămi că o să fac tot ce pot, chiar dacă asta înseamnă că ies din zona mea de confort pentru a le oferi copiilor o viață normală ca a altor copii!”, a declarat mama. Într-o zi, Whitney a fost surprinsă de fiul ei Lucas când a venit acasă de la grădiniță. L-a văzut cu o invitație în mână. La grădiniță se ținea Ziua taților și a gogoșilor, iar tânăra a simțit că i se rupe inima. Ingenioasă din fire, a găsit repede o soluție. Cu toate că i-a propus tatălui ei să meargă cu Lucas, acesta a refuzat, dorind ca mama lui să-l însoțească. Explicația puștiului este de-a dreptul emoționantă: a vrut să meargă cu Whitney pentru că ea îi este și mamă și tată.

Fără să stea pe gânduri, în ziua evenimentului, mama și-a luat un tricou, o șapcă de baseball și și-a desenat barbă pe față. „Mi-era jenă, dar nu mă puteam opri din zâmbit când el m-a prezentat prietenilor săi drept mama lui, ca apoi să adauge că îi sunt și tată.”, a mai povestit Whitney. În ciuda tuturor lucrurilor pe care le face pentru copiii ei și pe care le oferă, tânăra are moment când nu are încredere în ea, pentru că nu știe dacă reușește să își crească copii așa cum trebuie. Eu spun că este un exemplu pentru noi toți! Tu ai face astfel de lucruri pentru copilul tău?

Filed under: Generalitati

A întârziat în fiecare zi la serviciu. Când patronul a aflat motivul, i-a dublat salariul. Cea mai emoționantă lecție de omenie. Merită împărtășită tuturor

George lucreaza la o multinationala, insa nu se poate lauda cu cine stie ce salariu. Barbatul in varsta de 32 de ani intarzia in ultimele doua saptamani in fiecare zi la serviciu. Colegii au inceput sa il parasca la patron. Dupa barfele de rigoare, seful a vrut sa aiba o discutie in privat cu angajatul. „George e unul dintre angajatii cu cel mai mare potential din firma. Niciodata nu a intarziat rapoartele si a stat peste program chiar daca i-am zis sa plece acasa cand se termina orarul. I-am apreciat tot timpul devotamentul, insa, intr-o perioada intarzia zilnic la serviciu.

Eu am aflat asta tarziu, dupa ce ceilalti angajati s-au plans ca intarzie in fiecare zi cate o jumatate de ora, in conditiile in care si ei sunt nevoiti sa strabata cu masina sau mijloacele de transport in comun cam aceiasi kilometri. George mi-a spus ca nu a reusit sa ajunga la timp pentru ca venea zilnic, pe jos, la serviciu. Venea pe jos aproape 7 kilometri pentru ca nu avea bani de taxi sau tramvai. L-am intrebat ce s-a intamplat, daca il pot ajuta cu ceva, daca il pot imprumuta cu bani, iar el mi-a zis ca numai Dumnezeu il mai poate ajuta. In ultimele saptamani, a dat toti banii la spitale pentru ca mama lui, care sufera din cauza inimii, era sub supraveghere medicala permanenta.

Am inteles perfect motivele sale si chiar am ramas impresionat. Mi-am dat seama ce om de calitate am si l-am privit in acel moment mai mult decat pe un simplu angajat. M-am hotarat sa ii dublez salariul ca sa isi poata ajuta mama bolnava. A inceput sa planga precum un copil si, din acel moment, trebuie sa recunosc ca relatia mea cu angajatii s-a imbunatatit. E usor sa arunci cu noroi in ceilalti fara sa stii ce se intampla in viata lor. George este un exemplu pentru mine si pentru tine”, scrie patronul barbatului.

Filed under: Generalitati

A primit de la soț acest mesaj: ,,Draga mea soție, o să înțelegi că acum, când tu ai 54 de ani, eu am anumite nevoi pe care tu nu mi le mai poți satisface. Sunt cu secretara mea la hotel, mă întorc repede”. Răspunsul femeii l-a făcut să fugă acasă rapid, disperat

,,Draga mea soție, o să înțelegi că acum, când tu ai 54 de ani, eu am anumite nevoi pe care tu nu mi le mai poți satisface. Sunt foarte fericit alături de tine, te consider o soție minunată și, sincer, sper că nu te vei simți rănită sau jignită când vei afla ca în momentul în care tu primești acest mail, eu întrețin relații intime în hotelul Camino Real cu Nicole, secretara mea, care are 18 ani. Nicole îmi satisface toate fanteziile, nu mă refuză niciodată, nu se plânge niciodată de oboseală sau dureri de cap.
Totuși, voi ajunge acasă înainte de miezul nopții.”

Când s-a întors bărbatul acasă a găsit pe masa din sufragerie un bilețel în care scria: ,,Dragul meu soț, am primit mailul tău și nu pot decât să-ți mulțumesc că m-ai anunțat. Profit de această ocazie să îți reamintesc că și tu ai tot 54 de ani. În același timp, te anunț că atunci când vei citi acest mesaj, eu voi fi în mijlocul unei partide de amor la Grand Hotel cu John, profesorul meu de tenis, care la fel ca și secretara ta, are tot 18 ani. John îmi satisface și mie toate fanteziile și nu se plânge niciodată de oboseală, exact ca și secretara ta, dar cu o mica diferentă, pe care o să o întelegi imediat.

Cum, pe lângă faptul că ești un om de afaceri de succes, ești licențiat în matematica, vei înțelege cu usurință că ne aflam în aceleași împrejurări, dar cu o mică diferență: 18 intră de mai multe ori în 54 decât 54 în 18. Deci nu mă aștepta în această seară, mă voi întoarce mâine. Te sarută soția ta, care te înțelege cu adevărat. Sper să mă înțelegi și tu pe mine. ” Ce credeți, a primit bărbatul ce merita?

Filed under: Generalitati

Tatăl a încuiat-o într-o cușcă timp de 13 ani, i-a interzis să plângă, să râdă, să vorbească. A legat-o de un scaun. Când a fost salvată oamenii de știință nu și-au crezut ochilor: ,,Așa ceva nu se poate, nu e om”.

Pe data de 4 noiembrie 1970, un buletin de știri anunța că polițiștii din suburbia Arcadia a Los Angelesului au luat în custodie o fetiță de 13 ani care a fost ținută într-o asemenea izolare de către părinții ei încât nici măcar nu a învățat să vorbească. Fata încă purta pampers, și scotea doar sunete de copil mic atunci când un asistent social a descoperit-o. Printre primii care au văzut-o pe fată s-a numărat și sergentul Frank Linley: ,,Știam deja că are 13 ani. M-am uitat o dată la ea, nu era mai mare decât fiica mea care tocmai împlinise 7 ani.” Totul se petrecuse în casa familiei. Tatăl, Clark, se izolase de lume după ce mama lui fusese lovită și ucisă de către un șofer care a fugit de la locul faptei.

După ce i s-a întâmplat asta, lucrurile în casa lui nu au mai fost niciodată la fel. Sergentul Linley continuă: ,,În casă era complet beznă, toate draperiile și jaluzelele erau trase, nu exista nicio jucărie, nu erau haine, nimic care să indice că acolo locuia un copil. Camera copilului era în spatele casei, fereastra fusese acoperită. Mobila camerei era o cușcă cu un capac ca pentru pui, înăuntru era o oliță și un fel de dispozitiv făcut acasă, care semăna cu o cămașă de forță, acesta fusese folosit pentru legarea fetei”. Timp de 13 ani Genie, care a fost numită astfel în presă – acesta fiind numele pe care i-l dăduseră cei care aveau grijă de ea după ce fusese salvată, dar numele adevărat nu i-a fost niciodată dezvăluit, a trăit în acest fel.

Noaptea era legată de pat, ziua era legată de oliță. În acest timp, Clark, tatăl ei, i-a ordonat soției sale, Irene, să nu vorbească niciodată cu ea. Femeia era aproape oarbă din cauza cataractei și era prea speriată pentru a i se împotrivi. Când poliția i-a interogat, niciunul nu a vrut să vorbească despre familia lor și nici nu dădeau semne că ar fi înțeles întrebările. Clark s-a asigurat că tăcerea era permanentă. Înainte de proces, s-a împușcat mortal. Între timp oamenii de știință erau uimiți de cazul fetei, la un an de la descoperirea și salvarea ei. Genie devenise curioasă.

Nu mai era persoana sălbatică și speriată, dar ea nu va putea învăța niciodată să vorbească fiindcă centrii nervoși din creierul ei care sunt responsabili pentru vorbire și limbaj nu au fost suficient de bine stimulați, astfel încât daunele asupra creierului ei sunt ireparabile. Acum Genie locuiește într-un azil pentru adulți din Los Angeles. Ea urmează ceea ce a obținut mama ei în cadrul unui proces: nu are voie să îi vadă nici pe cei care au salvat-o mai demult și care au însemnat atât de mult pentru ea. Cazul ei este unic, măcar pentru faptul că, în ciuda vieții sale tragice, Genie i-a ajutat pe oamenii de știință să afle că capacitatea limbajului nu se formează de la sine, și dacă nu se formează în copilărie, această capacitate poate fi pierdută pentru totdeauna.

Filed under: Generalitati

Familia ieșise la o înghețată, o femeie a văzut cât sunt de fericiți și s-a oferit să le facă o poză. Câteva zile mai târziu ea a primit un mesaj care i-a dat fiori și a rămas fără cuvinte. Uite ce scria în mesaj și cine era femeia din imagine

Nu știi niciodată când un gest frumos pe care îl faci pentru un străin fără să te gândești prea mult, poate deveni ceva incredibil de puternic fără să îți dai seama. Joyce Rhinehart și-a scos nepotul la o înghețată după antrenamentul de tenis al acestuia, și, în timp ce plecau, au zărit o familie drăguță care se bucura împreună de înghețată. Brusc, femeia a simțit o nevoie ciudată de a le face o poză, i-a întrebat și ei au fost de acord. Iată ce a spus Joyce în postarea ei de pe Facebook: ,,Am făcut poza asta și apoi am dat telefonul meu fiicei lor, i-am spus să și-o trimită pe unul din telefoanele lor.”

Câteva zile după această scurtă și drăguță întâlnire cu familia, Joyce a fost surprinsă să primească un mesaj pe telefon de la un număr necunoscut. A verificat mesajul și a simțit fiori pe șira spinării în timp ce-l citea. Mesajul era acesta: ,,Dragă doamnă, ne-ați făcut o poză în fața unul magazin de înghețată pe data de 8 iunie. Soția mea a murit ieri și asta este ultima fotografie pe care o avem cu întreaga familie împreună. Vă rugăm să acceptați cea mai adâncă recunoștință pentru gestul dumneavoastră bun. Pentru mine înseamnă totul. Vă mulțumesc din toată inima”.

După acest mesaj care pur și simplu a cutremurat-o, Joyce a ținut legătura cu tatăl, și a aflat că femeia fusese bolnavă de un an. Joyce, în postarea ei, a scris: ,,Nu subestimați niciodată un gest frumos pe care îl faceți aleatoriu, aparent dintr-un moft de moment, inima mea e acum grea fiindcă e alături de această familie drăguță pe care nici măcar nu o cunosc, e incredibil că le-am făcut acest cadou care înseamnă acum totul pentru ei, doar pentru că mi-am ascultat instinctul și intuiția în acea zi. Sunt uimită!”

Filed under: Generalitati

O fostă polițistă rupe tăcerea și aduce acuzații grave la adresa Poliției: „Părăsesc un sistem corupt de pile…”

Ioana Porfireanu, o fostă polițistă ce a plecat la muncă în Anglia, a lansat un atac dur la adresa Poliţiei Române. „Părăsesc un sistem corupt de pile, cunoştinţe şi relaţii“, a spus tânăra. La 31 de ani, Ioana Porfireanu și-a dat demisia din cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Botoşani pe data de 2 decembrie 2015. Tânăra a renunţat la slujba din cadrul MAI pentru a munci în Anglia alături de soţul ei. Ulterior, Ioana a postat un mesaj pe rețelele de socializare: „A venit ziua în care părăsesc un sistem corupt (M.A.I-Poliţia Română), în care guvernează P.C.R.-ul (nu partidul comunist român, ci Pile.

Cunoştinţe. Relaţii), precum şi nepotismele. Un sistem în care avansările în funcţie şi mutările se fac pe principiul P.C.R. Mi-au trebuit nici mai mult nici mai puţin de 11 ani şi 2 luni să realizez că acest sistem nu se va schimba niciodată”. Aceasta a continuat: „Am plecat pentru că nu mă mai regăseam, pentru că eram frustrată de tot ce se întâmplă în jurul meu. Eu am lucrat doar în mediul rural, la post de poliţie. Orice raport de mutare nu mi-a fost luat în considerare, iar alte doamne/domnişoare şi chiar domni după 6 luni au fost mutate/mutaţi, nu doar în urban ci direct la birouri”.

Ioana Porfireanu a fost nemulțumită că nu i s-a aprobat un concediu fără plată. „Concediul fără plată l-am solicitat pentru întregirea familiei, nu pentru că aveam vreo afacere în Anglia”, a scris aceasta. Tânăta a primit numeroase mesaje de susţinere, inclusiv de la fostul şef al Poliţiei Rutiere din Botoşani, Dumitru Zmău. Momentan Poliţia Română nu are o reacţie oficială la acuzele aduse de Ioana Porfireanu. Mesajul fostei politiste este întărit de mesajul unui lider sindical din Poliție: „Incompetența promovată în continuare! Are dreptate Ioana Porfireanu, fosta polițistă! A ales să părăsească un sistem corupt, bazat pe nepotism, în care pilele, cunoștințele și relațiile protejează și promovează indivizi inculți și agramați cărora le oferă funcții drept jucării.

Nu demult, într-un articol povesteam cum e cu promovarea incompetenților și mă refeream la un comisar de poliție care la două săptămâni după ce NU a promovat un concurs de ocupare a funcției a fost împuternicit pe funcția respectivă. Ce drac de sistem avem în România asta încât deși nu te califici prin concurs, să primești funcția prin intermediul pilelor și relațiilor. De ce s-a mai organizat acel concurs? ”

Filed under: Generalitati

Oare interesează pe cineva? Această româncuță dragă a luat peste nota maximă la bac-ul francez. Este unul din cei 20 de absolvenți de liceu care reușesc această performanță. Francezii au rămas fără cuvinte. Iată nota obținută:

Corina Negulescu a obţinut 20,29 de puncte deşi limita maximă este 20. Este unul din cei 20 de absolvenţi de liceu care reuşesc această performanţă în toată istoria educaţiei din Hexagon. Fata de 16 ani şi-a asumat două probe în plus la examen faţă de cele standard. Corina Negulescu este acum în vacanţă la Giurgiu. A vrut să vadă unde a studiat tatăl său, acum un medic renumit în Franţa. Despre perfomanţa ei, Corina vobeşte cu modestie. „Pentru mine nu e atât de importantă nota în sine, ci reuşita în sine şi mulţumirea că munca pe care am făcut-o a fost recunoscută”, spune Corina Negulescu. În spatele notei peste limita maximă, stau însă ani de studiu. Corina este pentru învăţământul francez ceea ce a fost Nadia Comăneci pentru gimnastică atunci când a dat peste cap tabela de la Montreal.

Toată lumea a felicitat-o, de la colegii de liceu la profesori. „Au fost foarte bucuroşi pentru mine pentru că am învăţat tot anul şi am luat note bune”, spune Corina Negulescu. Corina este legată de România, unde are bunicii pe care îi vizitează în fiecare an. „Vin de 2-3 ori pe an. Venim pentru Paşte, Crăciun şi în timpul vacanţei de vară venim aici. Şi rudele mele vin în Franţa, facem schimb”, adaugă tânăra. Corina vrea să devină medic. „Am o idee vreau devin medic, chirurg daca e posibil ştiu că e dificil şi dureaza mult. Deocamdată vreau să intru la Medicină şi după aceea voi vedea”, a declarat românca. În urma rezultatului, mai multe ziare au scris despre succesul fetei, inclusiv ambasadorul român la Paris a felicitat-o. La Bacalaureatul francez, foarte rar se acordă nota 20.

Filed under: Generalitati

Aseară am trăit cea mai dureroasă experiență a vieții mele. A spus ,,Opt felii de parizer. Subțiri.” Eram în market-ul de cartier, unde stand-ul de brânzeturi este lângă cel de dulciuri. Mă uitam la o rotiță de cașcaval. Am auzit tot…

O româncă a scris pe Facebook o întâmplare prin care a trecut și care a impresionat-o profund. Povestea a devenit virală pe rețelele de socializare, fiindcă arată drama unei fetițe a cărei mamă nu își permitea să-i cumpere. câteva dulciuri de Crăciun, o dramă prin care nu ar trebui să treacă niciun copil. Protagonista este o femeie din Neamț care în cele din urmă i-a cumpărat copilei tot ce voia de pe rafturi, dar fetița trăiește tot în sărăcie, cu o floare nu se face primăvară, dar sufletul unui copil s-a bucurat pe deplin, poate pentru prima dată în viață. Iată ce povestește femeia:

„Aseară (19 dec – n.r.), am trăit una dintre cele mai dureroase experiențe ale vieții mele. Eram în market-ul de cartier, unde stand-ul de brânzeturi este lângă cel de dulciuri. Mă uitam la o rotiță de cașcaval. Am auzit discuția: „- Te rog, mamă, voi fi bună și cuminte. Te rog! -Nu avem bani, ăștia sunt! Dacă îți iau bomboanele astea, nu mai avem bani de pâine.” Instinctiv am întors capul. O femeie simplă, îmbrăcată sărăcăcios, dar curăț, cu o puștoaică blondă, cu ochi mari albaștri. „- Te rog,ai promis că anul asta va veni Moșul și ne va aduce bunătăți….” Stăteam înlemnită, cu rotiță de cașcaval în mână. Copilă ținea în mână o punguță cu dropsuri. O priveam și nu-mi venea să cred, că poveștile pe care le auzisem erau adevărate.

Copilul a lăsat punguță cu bomboane pe raft și, trasă de mama-sa a plecat mai departe. M-am întors, teleghidată, spre standul cu dulciuri. Punguță cu bombonele, pe care o ține copilă în mână, costă 1,50 lei. Am înghesuit dulciuri în coș și, inevitabil, în drum spre casă de marcat, am trecut pe lângă standul de carne. Femeia respectivă și copilă, care se zgâia în geamul de prezentare a produselor. „- Opt felii de parizer!” a spus și a continuat „Subțiri” Mi-a stat inimă-n loc. Am cerut celeilalte vânzătoare un baton de salam de vară și unul de pastramă de porc. Am ajuns la casă înaintea lor. Îmi înotau ochii în lacrimi.

Le-am așteptat afară, în față marketului. I-am întins sacosica cu dulciuri copilei blonde: „- A trecut Moș Crăciun pe aici și ți-a lăsat sacoșica asta la mine, pentru că tu erai în magazin.” Copilă, a întors ochiii ei mari și albaștri către mamă-să, întrebători. Iar femeia a dat din cap aprobator. „- Vezi, mamă, că există Moș Crăciun!” a exclamat. Priveam mută de emoție, mă durea și mă bucurăm în același timp. Domnilor guvernanți, v-ați mărit pensiile, dar pentru copilutii ăștia ce-ați mărit? Foamea? Frigul? Nimicul?”, a scris Arina pe Facebook.

Filed under: Generalitati

Bărbatul era fericit că s-a căsători cu femeia perfectă, dar după un an și jumătate s-a hotărât: „Căsnicia nu este pentru mine”. Motivul te va lăsa fără cuvinte, dar a ajuns cunoscut în întreaga lume și toți au fost de acord cu el… Uite ce a aflat:

Cei doi din imaginea de mai sus sunt Kim și soțul său, Seth Adam Smith, cel care a înțeles după un an și jumătate de căsnicie că mariajul nu prea i se potrivește… Toți l-au condamnat la început, dar după ce i-au ascultat cuvintele, s-au declarat complet de acord cu el. Probabil că și tu vei păți la fel! După un an și jumătate de căsătorie, Seth a înțeles adevăratul scop al căsniciei. El a postat un mesaj pe blogul său cu titlul: ,,Căsătoria nu este pentru mine”. Iată ce a zis acest om: ,,Fiind căsătorit de un an și jumătate, am ajuns recent la concluzia: căsnicia nu este pentru mine. Înainte de a începe să faci presupuneri, continuă să citești.

Eu și soția mea ne-am cunoscut cu 15 ani în urmă, când eram încă elevi. Am fost prieteni pe parcursul a 10 ani până când am înțeles că nu mai vrem să fim doar prieteni.
Însă chiar și îndrăgostindu-mă de cea mai bună prietenă a mea, nu am fost scutit de anumite temeri în ceea ce privește căsătoria. Cu cât eram mai aproape de luarea acestei decizii, cu atât mai tare eram cuprins de o frică paralizantă. Eram pregătit? Făceam oare alegerea corectă? Era Kim persoana potrivită pentru căsătorie? Oare ea mă va face fericit? Apoi, într-o noapte decisivă, i-am împărtășit aceste gânduri și îngrijorări tatălui meu.

Probabil fiecare dintre noi a trecut prin momente, în care timpul parcă se încetinește sau aerul devine nemișcat și totul parcă se sfârșește, transformând acea clipă în ceva de neuitat. Un astfel de moment a fost cel în care tata mi-a răspuns la întrebările mele. Zâmbind cu înțelepciune, el mi-a spus: „Seth, tu ești foarte egoist. Așa că îți voi da un răspuns simplu: căsnicia nu este potrivită pentru tine. Nu te căsătorești pentru ca tu să fii fericit, ci pentru a face pe cineva fericit. Chiar mai mult, nu te căsătorești doar pentru tine, ci de dragul unei familii, de dragul viitorilor tăi copii. Cine vrei să-i crească și să-i educe? Căsnicia nu este pentru tine. Nu este despre tine. Ea se referă la persoana, cu care te căsătorești.”

În acea clipă am înțeles că Kim este perechea potrivită pentru mine. Am înțeles că vreau să o fac fericită, să o văd zâmbind și râzând în fiecare zi. Doream să devin o parte din familia ei și familia mea vroia ca ea să facă parte din a noastră. Și gândindu-mă la toate momentele, în care am văzut-o jucându-se cu nepoții mei, am înțeles că ea este cea cu care vreau să-mi construiesc propria familie. Sfatul tatălui meu a fost și șocant, și revelator. El era contrar actualei „filosofii a supermarket-urilor”, care spune că dacă un lucru nu te mai face fericit, îl poți aduce înapoi ca să-ți alegi altul nou.

Nu, căsnicia (și dragostea) adevărată nu vorbește niciodată despre tine, ci despre persoana, pe care o iubești: despre dorințele, nevoile, speranțele și visele ei. Egoismul cere: „Care este beneficiul meu?”, în timp ce Dragostea întreabă: „Ce pot eu să ofer?” Cu ceva timp în urmă, când inima mea era împietrită de un amestec de teamă și ură, Kim mi-a arătat ce înseamnă dragostea dezinteresată. Când presiunea a crescut într-atât de mult, încât niciunul dintre noi nu o mai suporta, emoțiile au explodat. Eram insensibil și egoist. Dar în loc să-mi răspundă tot cu egoism, Kim a făcut ceva extraordinar: lăsând la o parte toată durerea și chinul cauzate de mine, ea m-a îmbrățișat iubitoare și mi-a liniștit sufletul.

Am înțeles că uitasem sfatul tatălui meu. În timp ce Kim umplea căsnicia noastră cu iubire, eu mă gândeam doar la mine. Acest gând îngrozitor m-a făcut să plâng și i-am promis soției mele că voi încerca să-mi repar greșelile. Pentru toți cei care citesc acest articol — căsătoriți, logodiți, singuri sau chiar și cei mai înrăiți celibatari — vreau să știți: căsătoria nu este despre voi. Nicio relație adevărată de dragoste nu este despre voi. Dragostea este despre persoana pe care o iubiți. Și, paradoxal, cu cât iubești mai sincer o persoană, cu atât mai multă dragoste primești.”

Filed under: Generalitati